Luminița Suse

S-a născut în București, 12 iunie 1960.
A urmat liceul de Informatică nr.1 "Dr. Petru Groza" și facultatea de Matematica, secția Informatică, Universitatea din București – (1983)
1979-1983 - a fost membră a cenaclului “Săgetătorul” condus de Dr. Tudor Opriș, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A participat la antologiile cenaclului, la tabere de creație, concursuri "Tinere condeie", emisiuni radio și TV - folosind pseudonimul literar: Liana Roureanu.
1983-1992 a lucrat la ICPE, București (Institutul de Cercetări pentru Industria Electrotehnică), ca analist programator.
1992-1995 a profesat ca asistent universitar la catedra de Matematici 3, Universitatea Politehnică București.
1993 a fost admisă pentru doctorat la Institutului de Matematici București.
1995 până în prezent, a lucrat ca software engineer/developer la importante companii din Ottawa, Canada

Apariții editoriale:

"Anotimpul licuricilor", editura “Pro Transilvania”, aprilie 2001, București
"Sacrificiul mirării" editura “Pro Transilvania”, martie 2001, București
“Geometrii singulare”, editura “Pro Transilvania”, septembrie, 2003, București

Pe site-ul interactiv de literatură românească www.poezie.ro publică poezii din anul 2000 și la fel pe www.poetry.com. Este selecționată printre cei 28 de membri ai antologiei în curs de tipărire a site-ului www.poezie.ro. A fost inclusă în antologia: "Devotions of the Mind", 2001 cu o poezie în limba engleză.
_________________________________________________


"Geometrii singulare" - prezentare generală

Matematică și poezie românească, arțar și hârtie încondeiată cu formule și vers, calculator și suflet românesc ar fi doar câteva cuvinte printre care o regăsim căutându-se, pe Luminița Suse, o poetă neobarbiană (după cum susține domnul profesor Tudor Opriș), îndrăgostită de puterea și expresia cuvântului în poezie și pledând în acest recent volum editat “Geometrii singulare”, pentru transcenderea iubirii imuabile, singulare.

Și pentru că în postfața volumului pe care vă invit, cu drag să-l parcurgeți, am vorbit mai pe larg despre felul în care poeta și-a alcătuit (aproape matematic) în cicluri de poezii, creația, nu voi aminti acum, decât câteva aspecte generale ale structurii lui.
Simbolic, și nu în ultimul rând tematic, ciclurile volumului “Geometrii singulare” sunt subordonate cifrei 5. Tematic, dacă primului capitol îi este dedicată obsesiv culoarea albastră, a cerului și a mării, simbolizând generozitatea și noblețea sufletească, un spațiu exterior, raportat la cel interior, celui de-al doilea capitol îi este rezervată tematica zborului, unde, din nou zborul, un act exterior se raportează la spațiul imanent al sinelui. Vom întâlni aici, poeziile în care eul feminin poetic, se transpune de cele mai multe ori într-un zbor, de fiecare dată privit dintr-un unghi diferit. Prin ciclul de poezii intitulat “Adevărul eliptic”, Luminița Suse încearcă să dea o explicație realității sentimentelor. Astfel se poate întâmpla ca în încercarea de a explica perfecțiunea prin cuvinte să pierdem multe sensuri, sunt pe de o parte cele ale "elipsei" ca formă geometrică și a "elipiticului", ca omitere, absență. Așadar, prin înlăturarea sintagmatică a celor doi termeni antitetici “adevăr” și “eliptic” ne apropiem de procedeul stilistic numit "oximoron", prin care poeta încearcă să găsească explicații, respectiv deslușiri ale realității.

Un întreg ciclu de poezii, așa cum o spune însuși titlul lui, este format din poezii de acest tip, cu formă fixă, scrise parcă din nevoia de a-și comunica discursul poetic în aceste forme determinate, calculate, echilibrate și înscriindu-le într-o o ordine respectiv, o formă, dinainte prestabilită.

“Omniprezenta mirare” este unul din ciclurile de poezii în care gesturile ca “mirarea”, “uimirea” se insinuează în versuri și mai ales amintirea siderației în fața realităților trecute, aduce după sine acea surprindere omniprezentă a iubirii trecute, a durerii în iubire.

Desigur, mai sunt multe de spus, de data aceasta nu mi-am propus decât să fac o succintă prezentare a ciclurilor de poezii din volum, invitându-vă pe dumneavoastră să o descoperiți pe Luminița Suse, printre poemele ei, draga noastră poetă canadiană cu suflet și spirit românesc.

(Pentru o mai amplă prezentare a volumului, propun lecturarea metatextelor lui, inclusiv postfața realizată de mine: Cuvânt de călătorie prin spațiul geometriilor singulare
______________________________________________________


Eveniment cultural. Lansarea celui de-al treilea volum de poezie al Luminiței Suse, Geometrii Singulare.

Anul era 2003. Ziua prăznuirii Sfântului Martir, preot și cărturar, Antim Ivireanu, sărbătorind de data aceasta și “nașterea” unui suflet sau a unui spirit prin cuvânt, respectiv, poezie: Luminița Suse, "Geometrii Singulare", Editura Pro Transilvania, București.



Altfel spus, a douăzeci și șaptea zi a unui septembrie prietenos, aduna undeva în jurul orei 14, la sediul Uniunii Scriitorilor din București, iubitori de literatură, poezie, artă, din multe colțuri ale tării. Un loc unde emoția regăsirilor era curmată din când în când de cuvintele cheie, șușotite sau murmurate în mulțime: “Luminița Suse”, “Geometrii singulare” sau “Oriana”. O zi de neuitat pentru majoritatea tinerilor iubitori de poezie prezenți la eveniment, cu toții alăturându-se poetei, plini de emoții multiple, cu această ocazie, lansându-și chiar și ei, prezențele de autori virtuali, în realitate. Căci, trebuie să spunem, o bună parte din asistență era alcătuită din membri sau autori de poezie și multiple alte tipuri de texte literare ai site-ului interactiv de literatură românească www.poezie.ro, pe Internet, locul în care s-au citit, și-au comentat creațiile și care i-a adus în această fericită zi, împreună. Ca o mărturie a faptului că poezia românească își are iubitorii ei, indiferent unde s-ar naște sau ar trăi aceștia, o spune însăși bucuria evenimentului, împărtășită acolo în sala Uniunii Scriitorilor, de tineri iubitori de poezie din București, Cluj-Napoca, Iași, Chișinău, Pitești, Craiova, Bacău, Deva, , Roșiori de Vede, Moldova Nouă și poate chiar și alte localități pe care nu le-am mai aflat. Și dacă noi aveam să trecem munți, orașe, ape și străzi ca să ne întâlnim cu ocazia acestui eveniment, Luminița Suse trecuse Oceanul Atlantic înapoi, tocmai din depărtările Canadei, mai precis orașul Ottawa, unde locuiește și trăiește împreună cu familia ei, de opt ani de zile, revenind acum, pentru a-și dărui poezia, aici în țara ei natală.

Alături de poetă și acum ca și în timpul liceului, pe când făcea parte din cenaclul “Săgetătorul”, ca mentor spiritual, s-a aflat și domnul profesor doctor Tudor Orpiș, prezentând-o în cuvântul de prefață al volumului și cu ocazia lansării, ca fiind o poetă neobarbiană, “evoluând în ultimele două volume către o poezie originală”, “purtând uneori viguroase și surprinzătoare ornamente baroce de metafore, dând poeziei o facondă atletică, o verticalitate intelectuală și o putere fascinatorie similară frumuseții lui Baudelaire.” Prezența poetei Constanța Buzea a onorat și înnobilat asistența și nu în ultimul rând a luat cuvântul domnul Ioan Crângașu, membru al Uniunii Scriitorilor din București. Prezenți pentru a-i fi alături poetei s-au alăturat și foștii colegi de la Catedra de Matematică a Institutului Politehnic București, unde Luminița Suse profesa înainte de a se stabili în Canada, ca asistent universitar. Pasiunea pentru literatură și în special pentru poezie este o veche iubire, mereu prezentă în inima poetei, însă domeniul în care ea s-a calificat și lucrează în prezent este cel al științelor reale, adică software engineer/developer.

Surprinzătoare prin emoțiile multiple, întâlnirea ne-a adus și câteva momente lirice în care s-au recitat versuri. Autoarea le-a mulțumit tuturor celor care i-au fost alături. Am avut apoi ocazia să ascultăm o muzică divină înălțată dintr-un pian, strunit cu har și cu real talent de Sânziana Alexandru, o tânără pianistă în vârstă de numai 16 ani.

Întocmai ca și primele două volume “Anotimpul licuricilor” și “Sacrificiul mirării”, “Geometrii singulare” a văzut lumina tiparului la Editura Pro Transilvania, într-o foarte bună prezentare (tiparul, hârtia, fonturile), datorată editorului Ioniță Mircea Stelian, și o grafică de bun gust aparținând Elenei Boariu-Opriș, respectiv lui Teodor Gheorghiu, tehnoredactorul cărții fiind I. S. Mircea

Luând poezia “în palme” sau deschizând cartea, găsim în debutul acesteia, cuvântul de mulțumire al Luminiței Suse adresat editorului site-ului interactiv de literatură, Radu Herinean și cititorilor de poezie românească din toată lumea, cei care i-au citit creațiile, lăsându-și părerile în acest uriaș atelier literar pe Internet, numit www.poezie.ro, unde poeta își semnează creațiile cu pseudonimul Oriana. Apoi cuvântul domnului prof. dr. Tudor Opriș, cele cinci cicluri de poezie, câteva păreri ale cititorilor pe Internet și fragmente din recenzia Ioanei Andreea Ștefănescu, “Luminița Suse și vocația extremelor” iar pe coperta 4, cuvântul de răspuns la invitație al poetei Constanța Buzea apărut în “România Literară” nr. 37, unde domnia sa, susține faptul că “umorul remarcabil (…) dă suflet și farmec ideilor tratate cam la rece de autoare comentând petrecerile lor imaginare.” și din nou un fragment din recenzia mai sus amintită, cu referința generică la neologismele ca unelte ale creației Luminiței Suse. Înainte de cuprins, volumul de poezie “Geometrii singulare” are și o postfață, pe care, cu stimă și admirație pentru poezia scrisă de Luminița Suse, o semnez.

Emoțiile și bucuria de ne cunoaște între noi, după ce ne citisem gândurile, părerile, creațiile aduse pe acest site de literatură, de o bună bucată de vreme, au scaparat în chip natural pe chipurile noastre, pentru că, trebuie să spunem, la acest eveniment n-au participat decât oameni frumoși, cu frumusețe înterioară, reflectată minunat în priviri.

Așa s-a întâmplat ca în a douăzeci și șaptea zi a lui septembrie, dragostea pentru poezia scrisă în limba noastră românească ne-a trecut munții, dealurile, râurile, orașele sau străzile, iar pe Luminița însuși marele ocean pentru a renaște și a-și dărui sufletul pe hârtie, aici pe tărâmul ei natal. Cu poezia-i nobilă și prezența-i naturală, reală și deschisă, de ziua prăznuirii Sfântului Antim Ivireanu, Luminița ne-a luminat pe toți, dăruindu-ne la propriu și la figurat sufletul ei, pe hârtie. Anul era 2003. Și nu cred că vom uita această zi, degrabă.

Adina Ungur